Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (7)

Articol preluat din Revista NEXUS: Gaura neagra din inima atomului. Descoperirea care revolutioneaza fizica.

Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (7)

De Marc Mistiaen

Partea a saptea

Efectul Casimir

Fluctuatiile de energie din vacuum au fost confirmate experimental in urma cu zeci de ani. Prima validare experimentala a existentei fluctuatiilor din vid a venit de la asa-numitul efect Casimir. Prin tragerea a doua placi paralele foarte aproape una de cealalta, se observa o usoara diferenta intre densitatea de energie a vidului dintre placi si cea din afara lor (efectul Casimir static).

Mai recent s-a aratat ca efectul Casimir dinamic, in care placile sunt reproduse electronic, este literalmente rezultatul extractiei microundelor fotonice din fluctuatiile de energie din vid. Atunci cand toate modurile de excitatie sunt considerate ca rezultand dintr-un numar infinit de oscilatii, se estimeaza o cantitate infinita de energie in fiecare punct. In matematica, adaugand infinitului un numar sau multiplicand infinitul cu un numar se obtine intotdeauna infinit, care nu ne permite sa mergem mai departe. Pentru ocolirea acestei probleme s-a recurs la utilizarea unei valori limita, prin "renormalizare". Limita utilizata a fost lungimea de unda Planck, din moment ce aceasta este cea mai mica oscilatie posibila a campului electromagnetic. Cu toate acestea, densitatea energiei din vid care rezulta ramane foarte mare. Densitatea Planck, asa cum a fost numita, poate fi obtinuta, pur si simplu, prin calculul numarului de volume Planck, extrem de mici, care intra intr-un centimetru cub de spatiu. Rezulta o valoare a densitatii energiei dintr-un centimetru cub de spatiu de aproximativ 10 la puterea 93 grame, depasind de departe masa energiei materiei din universul cunoscut, care este de aproximativ 10 la puterea 55 grame. Desi cea mai mare parte a acestei energii este supusa neutralizarii, multe fenomene fizice isi datoreaza aparitia fluctuatiilor energiei din vacuum. Aceasta energie nu este evidenta pentru noi pentru ca exista echilibru. Sa ne imaginam ca asupra unui obiect actioneaza doua forte la fel de puternice, pe aceeasi directie, dar din sensuri opuse. Acest obiect va ramane in echilibru, in repaus, iar noi nu vom fi constienti de prezenta acestor forte.

Protonul gaura neagra sau protonul Schwarzschild. Este totul interconectat?

Calculand volumul unui proton si luand in considerare vidul pe care acesta il contine, obtinem, in volumul protonului, in baza densitatii Planck (10 la puterea -5 grame), o masa de 4,98 X 10 la puterea 55 grame. Pentru ca este mult mai mare decat masa necesara pentru a considera protonul ca fiind o gaura neagra (8,85 X 10 la puterea 14 grame), aceasta valoare este interesanta deoarece corespunde valorii care este in general data pentru materia vizibila din univers. Acesta poate fi un indiciu al interconectarii tuturor protonilor prin fluctuatiile vacuumului si ca totul se afla in interiorul a orice altceva.

Observam ca o proportie foarte mica din masa de energie disponibila in interiorul volumului protonului (care rezulta din densitatea vidului) este necesara pentru ca protonul sa se supuna criteriului Schwarzschild si sa devina o gaura neagra. Nassim Haramein sustine ca: "Atunci cand protonul este privit ca o mini gaura neagra, datorita interactiunii sale cu energia vidului cuantic, masa energiei asociata cu aceasta gaura neagra corespunde exact fortei gravitationale descrisa ca forta tare in fizica cuantica.

Sistemul protonului Schwarzschild (sau al protonul inteles ca fiind o gaura neagra) prezice remarcabil de bine timpul de interactiune, radiatia electromagnetica, momentul magnetic si se afla probabil la originea formarii nucleonilor din interiorul nucleelor, in termeni de curbura spatio-temporala. Multumita acestei curburi spatio-temporale (la care va puteti gandi ca la o trambulina) nucleonii raman inchisi in interiorul nucleului atomului. Protonul Schwarzschild sugereaza cu putere ca materia poate fi alcatuita scalar din gauri negre (sau din fenomene care sunt similare gaurilor negre) si ne conduce astfel catre unificarea scalara a fortelor fundamentale. Astfel se poate gasi o solutie care sa descrie atat originea masei (in prezent necunoscuta in cadrul modelului standard) cat si originea fortei tari ca mecanism gravitational."

Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (7),

Nu s-a terminat!

Din momentul in care Nassim Haramein a intuit ca forta gravitationala ar putea fi mecanismul care tine protonii impreuna, el si-a dat seama ca este necesar sa inteleaga forta colosala care actioneaza in interiorul nucleului, intr-un spatiu atat de mic, care are cel mult 10 la puterea -14 metri, in comparatie cu forta de atractie a pamantului care actioneaza la distante considerabile, luna fiind, de exemplu, atrasa de pamant, desi se se afla la 384400 kilometri distanta de acesta. Nassim Haramein si-a aratat si de aceasta data geniul sau folosind o solutie holografica.

Rezultatele si consecintele acestei abordari sunt surprinzatoare, oferind raspunsurile la intrebarile puse. Mai mult, solutia este una eleganta. Pe baza principiului holografic, informatiile care exista in interiorul unui volum de spatiu pot fi descrise de ceea ce gasim pe suprafata sa. Nassim Haramein merge mai departe si se intreaba daca informatia care cade in interiorul gaurii negre nu este numai codificata holografic, ci este totodata impartasita, in baza principiului holografic, cu toate gaurile negre din univers. Fiecare dintre sferele Planck de pe suprafata unui proton ar fi  legate de alti protoni din univers prin intermediul "gaurilor de vierme". Ar putea fi acesta mecanismul care determina masa si gravitatia? Daca un proton este o mini gaura neagra, s-ar putea ca forta care ii da nastere si masa sa sa fie rezultatul retelei de informatii care leaga volumul intern al fluctuatiilor din vacuum (care holografic reprezinta toti ceilalti protoni din univers) si suprafata sa exterioara? In acest caz ar fi vorba de un mecanism prin care influenta holografica a informatiei din 10 la puterea 80 protoni (care este numarul total estimat al protonilor din univers), ar interactiona cu un singur proton, producand astfel valoarea exacta a masei de repaus a acestui proton, care este de aproximativ 10 la puterea -24 grame.

In mod concret?

Sfera Planck este cel mai mic pachet de informatii posibil, ca un bit de informatie. Sa ne amintim ca sfera Planck este plina cu vacuum; prin urmare, ea are o dimensiune minima (lungimea Planck) a oscilatiei energiei din vacuum. Pentru a stabili care este informatia de pe suprafata exterioara a unui proton, Nassim Haramein calculeaza numarul de sfere Planck de pe suprafetele ecuatoriale ale suprafetei sale. Pentru a stabili care este informatia din interiorul unui proton, el calculeaza cate sfere Planck se afla in interiorul acestuia. Apoi imparte informatia interna la informatia externa si obtine un numar adimensional, care, inmultit cu masa Planck, ne da o masa. Folosind raza unui proton standard (0,8775 X 10 la puterea -13 cm), el obtine o valoare de 1,603498 X 10 la puterea -24 g, adica o diferenta de 4%, fata de valoarea masei protonului. Folosind noua valoare a razei protonului muonic (0,84184 X 10 la puterea -13 cm), el obține 1,6714213 X 10 la puterea -24 g, care este o diferenta de 0,07% fata de masa referinta a protonului (1,672622 X 10 la puterea -24 g). Folosind aceasta metoda geometrica, el poate calcula valoarea razei protonului, care este 0,841236 X 10 la puterea -13 cm! In acest caz avem exact aceeasi masa ca si cea initiala de referinta!

Si mai interesant, solutia geometrica a lui Nassim Haramein este echivalentul solutiei lui Schwarzschild la ecuatiile lui Einstein. Da, folosind formule mai putin complicate pentru a ajunge acolo. Astfel, multiplicand raza oricarei gauri negre cu raportul dintre masa Planck si dublul lungimii Planck, obtinem masa gaurii negre. Prin urmare, avem o expresie a gaurii negre ca functie a masurilor Planck, independent de alte valori cum ar fi G (constanta gravitationala) si C (viteza luminii). Este extraordinar! Devine din ce in ce mai interesant. Unificarea celor patru interactiuni era imposibila, deoarece interactiunea gravitationala, spre deosebire de alte interactiuni, nu poate fi exprimata in valori discrete. Prin folosirea sferelor Planck, ca biti de informatie, Nassim obtine o solutie discreta. Spatio-temporalitatea nu mai este neteda, ea devine granulara, ceea ce permite unificarea celor patru interactiuni. Solutia lui Nassim Haramein pentru gravitatie este total inovatoare si functioneaza la fel de bine atat la nivel cosmologic, cat si la nivel atomic.

Care sunt implicatiile?

Am putea avea acces la o forma infinita de energie, care ne-ar putea oferi o lume a abundentei, fara saracie sau excludere. Acces gratuit (sau la preturi nesemnificative) la o energie curata, care nu se bazeaza pe arderea resurselor planetei noastre. Lumea de maine se va schimba, nu va mai fi asa cum este astazi, nu vor mai fi razboaie pentru petrol!

Sa revenim la pestii nostri, care acum au devenit constienti de faptul ca mediul in care traiesc este alcatuit din apa. Prin urmare, ei au la dispozitie un numar aproape infinit de molecule de apa. Aceasta le permite accesul la o cantitate infinita de energie. Depinde de ei stabilirea modului prin care vor obtine energia, folosind, de exemplu, hidrogenul si oxigenul pe care apa le contine.

Nassim Haramein ne ofera, de asemenea, elemente importante pentru cunoasterea si intelegerea universului nostru. Abordarea masei prin intermediul principiului holografic ne permite sa o definim si in cele din urma sa o intelegem.

De asemenea, intelegerea structurii spațio-temporale ca fiind o structura dinamica, in rotatie, ne permite sa contemplam schimbarea curburii sale, ceea ce corespunde schimbarii gravitatiei. Imaginati-va posibilitatile in ceea ce priveste transportul si calatoriile in spatiu. Nu va mai trebui sa ne limitam la suprafata pamantului. Fara a mai lua in considerare implicatiile filosofice care decurg din aceasta cercetare, ele insele fiind revolutionare, la fel ca implicatiile pentru fizica, daca nu chiar mai mult. Toate acestea ar putea fi accelerate in cazul in care universitatile noastre si cercetatorii nostri s-ar alatura cercetarilor lui Nassim Haramein.

- Sfarsitul articolului -