Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (4)

Articol preluat din Revista NEXUS: Gaura neagra din inima atomului. Descoperirea care revolutioneaza fizica.

Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (4)

De Marc Mistiaen

Partea a patra

Masurarea unui proton

Putem masura raza unui proton folosind doua metode, ambele luand in considerare interactiunea dintre un proton si un electron. Prima metoda presupune studiul coliziunilor de mare energie dintre un proton si un electron, cea de-a doua este spectroscopia unui atom de hidrogen. Dr. Randolf Pohl si colegii sai de la Institutul Max Planck de Optica Cuantica din Munchen au vrut sa masoare protonii mai precis, cu scopul de a adauga cateva zecimale la sfarsitul valorii oficiale, asa cum facem cu valoarea lui pi.

Pentru a face acest lucru au folosit un atom de hidrogen mai aparte, hidrogen muonic. Muonii au aceeasi sarcina electrica ca si electronii, dar sunt de 207 ori mai grei.

Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (4),

De ce s-a folosit acest tip de atomi de hidrogen? In primul rand, atomul de hidrogen este alegerea logica, deoarece nucleul sau are numai un proton, fara un neutron si exista un singur electron care graviteaza in jurul nucleului. In varianta sa "muonica", electronul este inlocuit cu un muon care se invarteste in jurul protonului de hidrogen central pe o orbita care este de 207 ori mai apropiata in comparatie cu orbita unui electron. Aceasta permite o masurare mai precisa a dimensiunilor protonului.

Masuratoarea este intr-adevar mai precisa, dar mai presus de toate, rezultatele au dovedit ca protonul este mai mic. De fapt, timp de doi ani, noua valoare a razei protonului a fost 0.84184 x 10 la puterea 13 cm, in loc de 0.8775 x 10 la puterea13 cm. Insasi raza mai mica a protonului este prin ea insasi un semn frapant care ar putea conduce la o reconsiderare a electrodinamicii cuantice (Quantum Electrodynamics: QED). QED este una dintre cele mai respectate teorii in stiinta zilelor noastre, in mare parte datorita preciziei cu care ea permite prezicerea energiilor orbitale.

Enigma din jurul variatiilor dimensiunii razei unui proton ne conduce la concluzia ca modelul standard ar trebui sa evolueze, daca nu chiar sa fie schimbat radical. Exista in acest caz o alternativa la acest model? Am putea gandi un model fara materie intunecata si energie intunecata? Ce sunt masa si gravitatia in realitate? Exista o explicatie posibila a interactiunii puternice? Ce putem spune despre Sfantul Graal al fizicii, unificarea fortelor fundamentale?

Daca exista un om de stiinta ale carui cercetari ar putea contribui la rezolvarea acestor probleme, acesta pare a fi Nassim Haramein. Totusi, pe masura ce vom citi ceea ce urmeaza, sa ne amintim ca "Orice adevar trece prin trei etape. Prima data, este ridiculizat. A doua oara, este negat vehement. A treia oara, e acceptat ca fiind de la sine evident." (Arthur Schopenhauer)

(continuarea in partea a cincea)

-------

Principiul holografic

Stephen Hawking considera ca informatia cuantica atrasa intr-o gaura neagra este distrusa chiar de la intrare si ca acest lucru se intampla la nivelul orizontului evenimentului, care este limita dincolo de care atractia exercitata de gaura neagra este considerata ca fiind ireversibila. Acest punct de vedere a provocat o controversa in randul multor fizicieni, deoarece incalca unul dintre cele mai indragite principii din fizica, principiul potrivit caruia energia sau informatia nu poate fi distrusa, ci doar conservata.

Dezbaterea a fost plina de pasiune si a continuat pana in 1997, cand John Preskill a pariat public impotriva lui Stephen Hawking si Kip Thorne sustinand ca informatia nu se pierde in interiorul gaurilor negre, ci este pastrata, asa cum sustine fizica cuantica.

Acest lucru i-a incurajat pe doi cercetatori sa gaseasca o solutie. Gerard't Hooft s-a gandit sa ia in considerare un mic punct de pe suprafata orizontului evenimentului unei gauri negre, un bit de informatie, ca la computere. El si-a construit teoria pornind de la lucrarile lui Jacob Bekenstein care a demonstrat ca informatia are o dimensiune minima echivalenta cu o unitate Planck.

Si Leonard Susskind a studiat teoria holografica in cadrul teoriei corzilor.

Intr-un mod general, Gerard't Hooft a dovedit ca toate informatiile continute in interiorul unei gauri negre pot fi explicate in termeni de informatii sau "biti Planck", la orizontul gaurii negre, care pastreaza astfel informatia ca o "înregistrare holografică". El a numit aceasta - principiul holografic, prin analogie cu o holograma, deoarece descrie un mecanism in care toate informatiile care cad într-o gaura neagra sunt reprezentate pe suprafata sa prin "pixeli", avand latura de marimea unei lungimi Planck.

Solutia holografica pe care a descoperit-o este echivalentrul temperaturii, reprezentata de entropia unei gauri negre, ceea ce corespunde unui sfert din suprafata zonei de informatii a orizontului (S = A / 4 * k / l la patrat), unde S este entropia si A este suprafara in cauza, k este constanta lui Boltzmann si L este lungimea Planck, in termeni de unitati Planck. Ca o observatie, suprafata unei sfere este data de 4(pi)r la patrat: aceasta suprafata impartita la 4 pur si simplu este egala cu suprafata ecuatoriala a sferei...

In 2004, Hawking a recunoscut ca informatia ar putea fi pastrata si ca orizonturile gaurilor negre absorb si emit informatii coerente.
/script>