Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (3)

Articol preluat din Revista NEXUS: Gaura neagra din inima atomului. Descoperirea care revolutioneaza fizica.

Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (3)

De Marc Mistiaen

Partea a treia

Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (3),

Modelul standard descrie toate particulele elementare din care este compusa materia, (inclusiv electroni, cuarci si fotoni), interactiunile dintre particulele elementare si fortele universului, cum ar fi: interactiunea puternica, interactiunea slaba, interactiunea electromagnetica si, in cele din urma, interactiunea gravitationala (pe care modelul standard nu reuseste nici sa o explice, nici sa o integreze). Particulele, masa de energie a modelului standard, reprezintă doar 4% din masa universului. Tot restul de 96% ar fi materia intunecata si energia intunecata.

Modelul standard nu este rodul unei revolutii la nivel fundamental, ci mai degraba rezultatul unei munci laborioase de dezvoltare, experiment dupa experiment. De exemplu, CERN, cu 2.400 de angajati, plus opt mii de oamenii de stiinta din intreaga lume, care folosesc aceste instrumente, incearca sa valideze modelul standard, creat in 1954. Pe scurt, ar putea fi necesar sa revenim la fizica atomica si subatomica, la punctul in care Max Planck le-a lasat. Nu ar fi o surpriza. Fondatorii mecanicii cuantice (Werner Heisenberg, Paul Dirac si Niels Bohr) s-au convins ca nu este nevoie de inca o revolutie in ceea ce priveste bazele fizicii, pentru a putea explica forta nucleara.

Suntem blocati din punct de vedere conceptual

Potrivit celor spuse de matematicianul Alain Connes, "... nimeni nu crede ca modelul standard este ultimul cuvant in aceasta poveste, datorita in special numarului foarte mare de parametri liberi pe care ii contine."

Teoria stringurilor apare in 1968 si este rezultatul eforturilor prin care se urmareste perpetuarea modelul standard. David J. Gross, care a contribuit la re-inventarea acestei teorii in anii '80 (ceea ce i-a adus Premiul Nobel pentru Fizica in 2004), a admis intr-un final ca teoria stringurilor nu a fost atat de revolutionara pe cat s-a sperat ...

Aceste incercari ne arata ca suntem blocati conceptual. Modelul nostru spatio-temporal, asa cum a fost modificat de Einstein, este extrem de util, dar poate ca nu este fundamental. Pentru a ilustra comentariile de mai sus, am de gand sa ma intorc la raza protonului.

Protonii, impreună cu neutronii, constituie nucleul atomului. Electronii unui atom graviteaza in jurul acestui nucleu, la viteze de aproximativ 9/10 din viteza luminii. In principiu, tot ceea ce este materie in univers este alcatuit din atomi. Protonul insusi este alcatuit din trei quarci. Raza unui proton este considerata a fi una din constantele fundamentale din natura. In fizica, pana recent, raza protonului a fost privita ca avand o anumita valoare.

(continuarea in partea a patra)

-------

Gaurile negre

Ce-ar fi daca Nassim Haramein ar avea dreptate? (3),

Existenta gaurilor negre a fost confirmata prin observatie inca de la mijlocul anilor '80. Gaura neagra din interiorul galaxiei noastre se numeste Sagittarius A. Ea are o masa care este de patru milioane de ori mai mare decat cea a Soarelui nostru.

Este o gaura neagra pentru ca materia si, prin urmare, energia (de la E = masa x viteza luminii la patrat), cad in ea si este neagra, din moment ce nu putem vedea nici ceea ce este în interiorul sau, nici marginile sale (dincolo de radiatia Hawking). Chiar si lumina, care aparent ii da stralucire, este absorbita. Noi deducem prezenta sa datorita efectelor gravitationale pe care le exercita asupra imprejurimilor sale. Prin definitie, o gaura neagra trebuie sa indeplineasca criteriul Schwarzschild (rs = 2GM/c²), unde rs este raza Schwarzschild, raza gaurii negre; G este constanta gravitationala, M este masa gaurii negre, si c² este viteza luminii la patrat.

Gaura neagra Schwarzschild este primul model teoretic de gaura neagra, creat in 1915, ca raspuns la ecuatiile lui Einstein cu privire la relativitatea generala din 1915. Karl Schwarzschild a demonstrat existenta razei - raza Schwarzschild - din care nici un obiect sau particula nu pot scapa. Gaura neagra Schwarzschild este specifica, in sensul ca se deduce de la metrica Schwarzschild, care a fost conceputa pentru obiecte sferice statice, nu pentru cele care se rotesc. Singularitatea Schwarzschild l-a surprins chiar si pe Einstein. Singularitatea Schwarzschild se refera la acea regiune din spatiu si timp in apropierea careia anumite cantitati devin nelimitat de mari.