Care este rolul florii vieţii în calculul câmpului gravitaţional?
Structura spaţio-temporală apare adesea reprezentată sub forma florii vieţii, ca o structură scalară infinită. Spaţiul însuşi este format din pachete foarte, foarte, foarte mici de energie, care au cele mai mici frecvenţe de vibraţie din cadrul spectrului electromagnetic. Ne-am putea gândi la aceste mici pachete de energie ca la nişte "pixeli" care alcătuiesc universul. Deoarece forma lor nu este pătrată, ci sferică, se numesc "voxeli".
Cea mai mică distanţă ce poate fi măsurată, descoperită de Max Planck, este tocmai lungimea acestei unde fundamentale universale, numită lungimea Plank, adică 10 la puterea minus 33 cm sau 0,000000000000000000000000000000001616 cm.
Lungimea Plank este atât de mică, încât vizualizarea ei este aproape imposibilă. Cu toate acestea, dacă vă imaginaţi un mic punct care nu este mai mare de 0,1 mm (cel mai mic lucru pe care îl poate vedea ochiul uman) şi umflaţi acel punct, ca şi cum aţi umfla un balon, până la dimensiunea universului observabil, dimensiunea Plank nu va fi mai mare decât un punct de 0,1 mm în cadrul acelui univers. Sau, cu alte cuvinte, punctul iniţial de 0,1 mm se situează la aproximativ 1/2 pe scara cuprinsă între universul observabil şi dimensiunea Plank.
Nassim Haramein numeşte aceste mici pachete de energie: unităţi sferice plank (Planck Spherical Units - PSU), pentru simplul motiv că sunt sferice, aşa cum sunt aproape toate structurile, de pe toate nivelele scalare, pe care universul le creează. Aceste forme de undă sferice se suprapun şi se împachetează perfect împreună, pentru a forma însăşi structura 3D a florii vieţii, a spaţiului.
Nassim Haramein foloseşte voxelii universali. Practic, el calculează numărul de voxeli care pot intra în volumul unui proton, în relaţie cu numărul de voxeli prezenţi pe suprafaţa exterioară a protonului (sau a oricărei găuri negre). Raportul, o relaţie geometrică, reprezintă câmpul gravitaţional!
Într-o manifestare spaţio-temporală holofractografică, gravitaţia este în esenţă raportul dintre informaţia de la interior şi informaţia de pe suprafaţa găurilor negre.
Nassim Haramein a descoperit un mod granulat, pixelat sau voxelat, cuantificat pentru a descrie gravitaţia, în aşa fel încât, tot ce trebuie să facem este să calculăm micile unităţi sferice plank, fără a mai fi nevoie să folosim ecuaţii foarte complexe, necesare în mod normal pentru rezolvarea ecuaţiilor de câmp ale lui Albert Einstein. O soluţie geometrică pentru gravitaţie! Ironia constă în faptul că soluţia a fost tot timpul chiar sub ochii nostri, datorită culturilor antice care au codificat această relaţie geometrică, în monumentele şi în scrierile lor, sub forma simbolului florii vieţii. Vezi lucrarea "Gravitația cuantică și masa holografică".