O echipă de astronomi de la UMass Amherst a ţinut sub observaţie, cu instrumente de mare precizie, gaura neagră supermasivă Sagittarius A din centrul galaxiei noastre, iar rezultatele obţinute indică faptul că doar o cantitate mică de gaz foarte fierbinte din apropiere este absorbită de ea. Cele mai multe modele create de către astronomi cu privire la Sagittarius A susţin că o cantitate mare de materie este consumată de gaura neagră, dar acum observăm că modelele respective sunt incorecte. Spre deosebire de modelul standard şi de fundamentele teoretice care sprijină această eroare, Nassim Haramein descrie un model alternativ de gaură neagră, care se potriveşte cu observaţiile recente.
Găurile negre nu sunt nişte monştri care consumă tot ce intră în raza lor de acţiune. "Teoretic, supermasivele găuri negre consumă tot ce le iese în cale...", spune Q. Daniel Wang, "...dar am descoperit că acest lucru nu este corect." Când astronomii au început sistematizarea datelor despre găurile negre, ei se aşteptau ca Sagittarius A să arate în vecinătatea sa cea mai strălucitoare emisie de raze X (datorită absorbţiei de materie către interior) şi o strălucire mai redusă la distanţe mai mari. Totuşi, în ultimii ani, astronomii au fost surprinşi să afle că acest lucru nu este real. Contrar aşteptărilor, observaţiile au demonstrat că Sagittarius A produce raze X la o intensitate mult mai mică şi, prin urmare, atrage mult mai puţină materie decât se credea.
Potrivit Chandra X-ray Observatory NASA, emisia de raze X a găurii neagre supermasive din centrul Căii Lactee apare în albastru, iar emisiile în infraroşu de la Telescopul Spaţial Hubble sunt prezentate în violet şi galben. S-a constatat că gazul fierbinte capturat de gaura neagră şi atras spre interior reprezintă mai puţin de 1% din acest material care ajunge la orizontul găurii negre, la punctul fără întoarcere, deoarece o mare parte din gaz iese din gaura neagră. Wang şi o echipă de astronomi au testat modelele teoretice şi au stabilit că o parte din rezultatele cercetării se referă la gazele extrem de fierbinţi, asociate cu o populaţie mare de stele tinere masive din apropierea centrului galaxiei. Ei au descoperit că gaura neagră nu este în măsura să atragă o parte prea mare a gazelor supraîncălzite. Gazele sunt prea calde pentru ca o gaură neagră să le poată înghiţi. În schimb, gaura neagră respinge circa 99% din acest material super fierbinte. "Acum ştim ce fel de material ajunge în gaura neagră, deşi, exact cum se întâmplă aceasta, este o altă întrebare."
Teoriile fizicianului Nassim Haramein prezintă o geometrie foarte ordonată şi coerentă, în special în regiunile de curbură cu gravitaţie mare, cum ar fi cele din apropierea singularităţii supermasivei găuri negre din centrul galaxiei noastre. În lucrarea lor publicată în 2004, "Originea rotaţiei: o analiză a forţelor Coriolis şi ale cuplului de torsiune în ecuațiile de câmp ale lui Einstein și teoria marii unificări", Haramein şi Rauscher susţin că "includerea cuplului de torsiune este esenţială pentru înţelegerea mecanicii spaţiului şi timpului şi poate explica mai bine structurile cosmologice şi originea mişcării de rotaţie." Ei ilustrează modul în care această nouă înţelegere a teoriei şi a ecuaţiilor lui Einstein, inclusiv efectul Coriolis, explică geometriile coerente de spaţiu-timp din vecinătatea găurilor negre. Prin urmare, vom observa că luminozitatea scăzută a razelor X din apropierea centrului galaxiei noastre este o dovadă a caracterului foarte ordonat al interacţiunilor dintre tinerele stele masive şi singularitatea centrală. Luminozitatea scăzută a razelor X se datorează, de asemenea, capacităţii de autoorganizare a structurii vidului şi este rezultatul vitezelor foarte mari de rotaţie.
În lucrarea "Unificarea scalară - O lege scalară universală pentru materia organizată" publicată în 2008, Haramein arată că ne aşteptăm să vedem o geometrie orbitală stabilă, care se autoorganizează la toate nivelurile şi dimensiunile cosmologice, într-un mod similar, ca natură, cu structura stabilă a atomului. Această structură care se autoorganizează produce procese orbitale stabile şi totuşi complexe, care sunt interpretate şi înţelese de cercetatorii de la UMass Amherst ca fiind "gaz fierbinte".
Într-o altă lucrare scrisă împreună cu Dr. Rauscher: "Moduri plasmatice de oscilație coerentă colectivă în mediile care înconjoară găurile negre și structura vacuumului - Procese cuantice cu considerații asupra forțelor Coriolis şi ale cuplului de torsiune spațio-temporală" (în 2010), Haramein înţelege aceste procese orbitale stabile, şi totuşi complexe, ca fiind vibraţii înalte şi coerente de energie în structura spaţio-temporală, care împiedică cea mai mare parte din materie să intre în gaura neagră centrală, datorită cuplului de torsiune şi efectului Coriolis.