Cele mai noi modele si teorii despre gaurile negre

Cele mai noi modele si teorii despre gaurile negre,

O echipa de astronomi de la UMass Amherst au observat gaura neagra supermasiva (GNSM) din centrul galaxiei noastre, cu o mare precizie, iar rezultatele lor indica faptul ca doar o cantitate mica de gaz foarte fierbinte, din apropierea sa, intra in GNSM. Cele mai multe modele create de catre astronomi cu privire la GNSM sustin ca o cantitate mare de materie este consumata de gaura neagra, iar acum observam ca aceste modele sunt incorecte. Spre deosebire de modelul standard si de fundamentele teoretice care sprijina aceasta eroare, Nassim Haramein descrie un model alternativ de gaura neagra care se potriveste observatiilor recente.

Gaurile negre nu sunt toate niste monstri care consuma tot ce intra in raza lor de actiune

"In principiu, supermasivele gauri negre consuma tot ce le iese in cale", spune Q. Daniel Wang, "dar am descoperit ca acest lucru nu este corect." Cand astronomii au inceput teoretizarea despre gaurile negre, ei se asteptau ca GNSM sa arate cea mai stralucitoare emisie de raze X in vecinătatea sa, datorita punctului focal al materiei absorbita spre interior, si o stralucire mai redusa la distante mai mari. Astronomii, in ultimii ani, au fost surprinsi sa afle ca acest lucru nu este real. Observatiile au demonstrat acum ca GNSM produce raze X la o intensitate mult mai mica decat era de asteptat si, prin urmare, atrage mult mai putina materie decat se credea.

Imagine compozit a regiunii din jurul lui Sagetator A

Cele mai noi modele si teorii despre gaurile negre,

Sagetator A este o gaura neagra supermasiva din centrul Caii Lactee. Emisia sa de raze X, potrivit Chandra X-ray Observatory NASA, apare in albastru, iar emisiile infrarosu de la Telescopul Spatial Hubble sunt prezentate in violet si galben. S-a constatat ca gazul fierbinte capturat de catre gaura neagra si atras spre interior reprezinta mai putin de 1% din acest material care ajunge la orizontul gaurii negre, la punctul fara intoarcere, deoarece o mare parte din acesta este scos din gaura neagra.

Wang si o echipa de astronomi au testat aceste modele teoretice si au stabilit ca o parte din explicatie poate fi atribuita gazelor extrem de fierbinti, asociate cu o populatie mare de stele tinere, masive, din apropierea centrului galaxiei. Ei au descoperit ca gaura neagra nu este in masura sa atraga o parte prea mare a gazelor supraincalzite. Gazele sunt prea calde pentru ca o gaura neagra sa le poata inghiti. In schimb, aceasta respinge circa 99% din acest material super fierbinte... "Acum stim ce fel de material ajunge in gaura neagra, desi, exact cum se intampla aceasta este o alta intrebare."

Teoriile fizicianului Nassim Haramein prezinta o geometrie foarte ordonata si coerenta, in special in regiunile de curbura cu gravitatie mare, cum ar fi cele din apropierea singularitatii supermasivei gauri neagre din centrul galaxiei noastre. In lucrarea lor, "The origin of spin: A consideration of torque and Coriolis forces in Einstein’s field equations and grand unification theory" ( 2005), Haramein si Rauscher sustin ca "includerea cuplului de torsiune este esentiala pentru intelegerea mecanicii spatiului si timpului si poate explica mai bine structurile cosmologice si originea miscarii de rotatie." Ei ilustreaza modul in care aceasta noua intelegere a teoriei si a ecuatiilor lui Einstein, inclusiv efectul Coriolis, explica geometriile coerente de spatiu-timp in vecinatatea gaurilor negre.

Prin urmare, vom observa ca luminozitatea scazuta a razelor X din apropierea GNSM, in centrul galaxiei noastre, este o dovada pentru caracterul foarte ordonat al interactiunilor dintre tinerele stele masive si singularitatea centrala, datorata capacittatii de auto-organizare a structurii vidului si ca rezultat al vitezelor foarte mari de rotatie.

Asa cum Haramein arata in lucrarea sa: "Scale unification: An universal scaling law" (2008), ne asteptam sa vedem o geometrie orbitala stabila care se auto-organizeaza, la toate nivelurile si dimensiunile cosmologice, intr-un mod similar, ca natura, cu structura stabila a atomului. Aceasta structura care se auto-organizeaza produce procese orbitale stabile si totusi complexe, care sunt intelese si interpretate de cercetatorii de la UMass Amherst ca fiind "gaz fierbinte".

Intr-o alta lucrare: "Collective coherent oscillation plasma modes in surrounding media of black holes and vacuum structure – quantum processes with considerations of spacetime torque and Coriolis forces" (2010), Haramein intelege aceste procese orbitale stabile si totusi complexe, ca fiind vibratii inalte si coerente de energie in structura spatio-temporala, care impiedica cea mai mare parte din materie sa intre in gaura neagra centrala, datorita cuplului de torsiune si efectului Coriolis.

Sursa: Resonance Academy